Reghin

Reghin este un municipiu din județul Mureș, situat într-o mică depresiune în partea de est a Podișului Transilvaniei, în zona Dealurilor Mureșului, pe ambele maluri ale râului Mureș, la confluența cu râul Gurghiu, la 32 km nord-est de municipiul Târgu Mureș. Orașul este atestat documentar din anul 1228, fiind al doilea oraș ca mărime din județul Mureș după Târgu Mureș. Reghin este cunoscut ca „orașul viorilor” datorită tradiției secularice de fabrică de instrumente muzicale, și ca centru industrial, cultural și turistic important al zonei.

Date Geografice

Coordonate geografice	46°46'33" latitudine nordică, 22°42'30" longitudine estică
Altitudine	395 m (minim 350 m la râul Mureș, maxim 455 m la Pădurea Rotundă)
Județ	Mureș
Suprafață totală	7.282 ha (13,34 km²)
Populație (2021)	29.742 locuitori
Densitate	2.230 loc./km²
Cod poștal	545300
Fus orar	UTC+2 (EET), UTC+3 (EEST) vara
Prefix telefonic	0265
Localități componente	Apalina, Iernuțeni
Vecinătăți	Târgu Mureș (32 km), Cluj-Napoca (102 km), Bistrița (63 km), Toplița (70 km), Sovata (40 km), Lăpușna (42 km), Batoș (14 km)

Relief

Municipiul Reghin este amplasat într-o zonă de contact dintre Podișul Transilvaniei și Carpații Orientali, mai exact în Depresiunea Reghinului, o intrare a Dealurilor Mureșului. Relieful este preponderent colinar, cu alțiuni ușoare care încadresc valea râului Mureș. Nordică de oraș se ridică Dealurile Gurghiului, iar la sud se întind Câmpiile Transilvaniei. Râul Mureș traversează orașul de vest în est, primind în perimetrul localității afluentul Gurghiu. Zona intravilană se află pe terasele aluviale ale râului, la altitudini cuprinse între 350 și 400 m, în timp ce zonele periferice urcă treptat spre colinele acoperite cu păduri (Pădurea Rotundă, 455 m).

Suprafața administrativă de 7.282 ha cuprinde: 785 ha curți și clădiri, 62,5 ha străzi, 41,61 ha parcuri și zone verzi, 1.334 ha intravilan, 4.345 ha suprafețe agricole și 624 ha fond forestier. Pădurile din jurul orașului (preponderent fag și gorun) fac parte din silvozeunea colinară și au funcție protectivă, recreativă și economică.

Climă

Clima este temperate-continentală moderată, specifică depresiunilor intra-carpatice de la nord-vestul României. Temperatura medie anuală este de aproximativ 8–9 °C. Iarna este rece, cu temperaturi medii lunare negative în ianuarie (−3 °C – −4 °C) și zăpadă persistenta de 30–50 de zile pe an. Vara este caldă dar nu toridă, cu medii lunare de 18–20 °C în iulie-august. Precipitățile anuale medii sunt de 600–700 mm, cu un maxim primavără-vară (iunie) și un minim iarnă. Vânturile predominante vin de vest și nord-vest, canalizate de valea Mureșului. Inversiunile termice frecvente în depresiune favorizează formarea ceaței și a gelurilor târzii de primăvară.

Populație și demografie

An	Populație totală	Români	Maghiari	Romi	Germani
1910	7.345	2.800	3.900	—	600
1930	10.500	4.200	5.500	—	700
1956	15.800	8.500	6.800	—	400
1977	33.000	18.000	13.500	1.200	200
1992	39.000	21.500	14.800	2.200	150
2002	36.500	20.800	13.200	2.100	120
2011	33.200	19.500	11.500	1.900	100
2021	29.742	17.304	5.607	1.754	90

Conform recensământului din 2021, populația municipiului Reghin este de 29.742 locuitori, în scădere continuă față de vârfurile anilor 1990. Structura etnică evidențiază o majoritate românească (58,2%), urmată de maghiari (18,9%) și romi (5,9%). Limba maternă declarată: română 17.370, maghiară 5.696, romani 1.593, germană 61. Structura confesională: Ortodoxă 15.948, Reformată 4.046, Romano-Catolică 1.705, Greco-Catolică 1.440, Adventistă 306, Baptistă 268, alte confesii. Orașul a fost declarat municipiu în 1994.

Istorie

Prima atestare documentară a Reghinului datează din anul 1228, sub numele „Regun”, într-un document al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, prin care se confirmă posesia bisericii romano-catolice locale. Așezarea s-a dezvoltat pe malurile râului Mureș, la intersecția a două căi comerciale vechi: una pe Valea Mureșului (spre Târgu Mureș și Toplița) și alta pe Valea Gurghiului (spre Câmpia Transilvaniei). În secolul XIV, Reghin devine centru al unui deccanat catolic și primită privilegii de piață săptămânală. Biserica evanghelică (fostă romano-catolică), începută înainte de 1300 ca bazilică romană și terminată în 1330, atestă importanța localității medievale.

În secolele XVI–XVII, Reghin trece sub dominație otomână, apoi sub suzeranitate Habsburghică (de la 1687). Anul 1863 marquează un moment crucial: Reghin devine „oraș liber regesc” (municipiu liber regal), eliberându-se de obligațiile feudale față de nobilimea locală (familiile Kendi, Teleki, Rhédey, Wesselényi). Aceasta a favorizat dezvoltarea economică: au funcționat mulți, fabrici de țigări, fabrici de hârtie, a căror tradiție continuă astăzi prin SC Celohart SA. În perioada interbelică, Reghin a fost centru de povit al Armatei Române și a cunoscut o florează culturală (biblioteca Petru Maior, presea locală). După 1944, industrializarea forțată a adus fabricile de instrumente muzicale (Reghin Musical Instruments), de scule (Unelte), de confecții și exploatări forestiere. În 1994, Reghin a fost ridicat la rang de municipiu.

Localitățile componente Apalina și Iernuțeni au istorie propriu-zisă: Apalina (atestată 1332) a apartținut familiilor nobiliare Kendi și Teleki, având un castel din secolul XV refăcut în secolul XIX; biserica romano-catolică din Apalina datează din secolele XIII–XV. Iernuțeni (atestat 1333) găzduiește biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită între 1992–1995. Pe valea Mureșului, în jurul Reghinului, se află câteva conace și castele istoric: Castelul Kendi-Kemény de la Brâncovenești, Castelul Rákóczi-Bornemisza și Castelul Regal de Vânătoare de la Lăpușna, Castelul Teleki de la Gornești — făcând parte din celebrele „Valea Loarei” a Mureșului Superior.

Obiective turistice

Biserica evanghelică (fostă romano-catolică)

Monument istoric de arhitectură romanico-gotică, începută înainte de anul 1300 ca bazilică romană cu trei nave și terminată în 1330. Prezintă transformări gotice din secolele XVI și XVIII (voiaje ogivale, ferestre cu pietre lestrate, portic nordic renașcentist). Turnul masiv, cu acoperiș în forme de bulbo (sec. XVIII), domnează centrul istoric. Interiorul conservează fragmente de pictură murală medievală, un altar baroc sculptat și un organă mechanicală valoroasă. Biserica a fost restaurată în anii 1970 și 2000.

Biserica ortodoxă din lemn „Sfântul Nicolae”

Așezată în cartierul Câmpul, biserica este datată 1725 (sau 1744–1748), renovată în 1760, 1857, 1957 și 1982. Este o construcție ligată clasica maramureșteană, cu prispă dublă, turn deasupra pronaosului și picturi de factură populară în altar și iconostază (icoane pe tâmplă din 1857). Reprezintă una dintre cele mai vechi și bine conservate biserici de lemn din zona Mureșului Superior.

Biserica ortodoxă „Sfânta Treime” (Biserica Petru Maior)

Ctitorită de arhiepiscopul Petru Maior (1760–1821), unicul mitropolit al Bisericii Greco-Catolice Unite născut la Reghin, biserica a fost ridicată între 1805–1811 în stil baroc tardiv cu influențe neoclasice. Are plan cruciform, cupolă centrală pe tambur și fațadă principală cu doi turni. Interiorul prezintă pictură murală academică (sec. XIX) și icoane semnate de pictori transilvăneni. În fața bisericii se ridică bustul lui Petru Maior, operă a sculptorului Ioan Marchiș (1975).

Castelul Teleki de la Gornești (la 14 km de Reghin)

Ridicat în secolul XVI de familia nobilă Teleki, castelul a fost refăcut în stil neogotic în anul 1860 de gr. Teleki Sámuel. Prezintă plan rectangular cu patru turnuri colțoare, fereestre ogivale, balcoane pe console de piatră și parc peisagistic cu specii arbore rare. În perioada interbelică a gazduit o colecție de artă și o bibliotecă valorioasă. Naționalizat după 1948, a funcționat ca școală și dispensar; în prezent se află în proces de restituire și restaurare.

Castelul Kendi-Kemény de la Brâncovenești (la 20 km de Reghin)

Cetate medievală documentată din 1315, transformată în castel renascentist în secolul XVI de Kendi Ferenc, apoi refăcută în stil baroc de gr. Kemény János în secolul XVIII. Complexul include corpul principal cu două nivele, turnuri colțoare, capelă cu picturi murale seculare și parc cu alberi seculari. A fost reședința preferată a gr. Kemény Zsigmond, om politic și scriitor. Astăzi funcționează ca muzeu de istorie locală și centru cultural.

Personalități

Petru Maior (1760–1821) – arhiepiscop al Bisericii Greco-Catolice Unite din Transilvania, născut la Reghin. A ctitorit biserica „Sfânta Treime” din Reghin, a fondat tipografia de la Buda (1790) unde a tipărit primele cărți românești în transilvană (Catehismul, Istoria pentru începutul românilor), a susținut școlile românești și a militat pentru drepturile naționalităților românești.

Alexandru Todea (1912–2002) – cardinal, episcop greco-catolic, născut la Reghin. Ordonat preot în 1938, arestat de regimul comunist în 1950 și condamnat la 24 de ani închisoare pentru „întrupare română”; eliberat în 1964. Ordonat episcop clandestin în 1979, recunoscut public după 1989; numit arhiepiscop al Făgărașului și Alba Iulia (1990) și cardinal de Ioan Pavel II (1991). Simbol al martiriului și rezistenței spirituale.

Gheorghe Dima (1847–1925) – compozitor, dirigent și pedagog muzical, născut la Reghin. Fondator al Conservatorului de Muzică din Cluj (1919), autor al primei operete românești („Nuntă la vătră”, 1908) și a numeroase lieder și coruri. A contribuit esențial la educația muzicală profesională din Transilvania.

Kemény Zsigmond (1814–1875) – om politic, publicist și romancier maghiar, născut la Văleni (apartenând azi județului Mureș), locuitor lung la castelul de la Brâncovenești. Deputat la Dieta Transilvaniei, membru al Academiei Ungare, autor al romanului „Férfi szerelem” (Dragoste de bărbat, 1857), considerat capodoperă a literaturii maghare romantice.

Distanța Reghin - Stefănești

Indicații rutiere Reghin - Stefănești